Biserica este declarată monument istoric, cu codul BR-II-m-A-02076

În anul 1863, Comunitatea elenă din Brăila îsi propune construirea unei biserici cu slujba în limba greacă, pentru cetăţenii greci ai Brăilei dar şi pentru grecii ce soseau anual în port. Planul bisericii este executat de Avraam Ioanidis din Brussa. Tot el a supravegheat lucrările de construcţie, făcute în mare parte cu meşteri italieni. Biserica păstrează forma de cruce cu două turle. Stilul arhitectonic dominant este cel bizantin, cu influenţe antice elene, gotice si renascentiste. Construcţia a fost terminată în 1872. 

Pictura bisericii s-a făcut în trei etape: în 1872 Tattarescu a executat o parte din pictură, continuată în 1901 de Constantinos Livadas Liochis şi terminată în 1945-1946 de Belizarie.

Mănăstirea Măxineni.
Mănăstirea se află în Sud-Estul României, pe teritoriul comunei Măxieni din județul Brăila, la 9 km Nord-Nord-Est de satul Măxineni și 35 km Nord-Vest de municipiul Brăila, chiar lângă confluența râului Buzău cu Siretul, fiind ctitorită de domnitorul  Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636 - 1637.

Accesul se face de pe DN23 pe sensul Focșani - Brăila, la stânga pe DC56 înainte de podul de peste Râul Buzău, la 6 km de intersecție sau pe sensul  Brăila - Focșani, la dreapta pe DC56 după podul de peste Râul Buzău.

 Ruinele bisericii lui Matei Basarab din secolul al XVII-lea Nașterea Sf. Ioan Botezătorul a fostei Mănastiri Măxineni, sunt nominalizate pe Lista monumentelor istorice din România - 2016 sub codul BR-II-m-A-02136, la poziția 119

Așa cum se vede astăzi, biserica a fost cu plan triconic, cu altar, naos, pronaos și un pridvor cu zidurile mai subțiri, închis cu geamuri și ușă.

Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Brăila este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Brăila, fiind nominalizat pe Lista monumentelor istorice din România - 2016 sub codul BR-II-m-A-02130, la poziția 112. 

O mențiune din secolul XVII a lui Hubert Wysocki ne spune ca acest lăcaș a fost construit inițial în anul 1667, pentru cultul musulman și se numea "mesdijd".

În anul 1831 a fost transformat în biserică ortodoxă dându-i-se hramul "Sf. Arhanghel Mihail". Actuala biserică a suferit transformări, în 1832 adăugându-i-se absida altarului din cărămidă cu ajutorul financiar al paharnicului Iancu Slătineanu. Minaretul de zid a fost înlocuit cu o clopotniță de lemn (1828-1829).

În anul 1862 biserica a fost mărită spre vest cu cca. 8 m.
În interior, biserica are un tavan de lemn ornamentat, iar partea centrală a plafonului, "gobec"-ul este pictată.

Moara Violatos 1898 
COD LMI BR-II-m-B-02127

În epocă se numea Fabrica de făină Panait Violatos, cea mai impozantă şi mai perfectionată instalatiune din toată tara şi, probabil, din întregul Orient, care, prin instalatia electrică, oferea de pe Dunăre o privelişte feerică. Panait Violatos a fost între 1889-1892 asociat la Moara Milas, premiată cu medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris. Apoi a demarat ambitiosul proiectal construirii celei mai moderne mori din sud-estul Europei.
A fost ridicată pe piloni de lemn înfipţi în solul argilos, solidarizaţi cu elemente liniare din beton, suprastructura find realizată din cărămidă iar planseele peste parter si peste cele 5 nivele (dintre care două ocupate de depozitele colosale de făinuri de toate calităţile) din profile metalice cu placă din beton armat.

In timp au fost executate mai multe lucrari de consolidare, cele mai multe fiind realizate dupa cutremurul din 1977 prin montarea unor tiranti din otel beton. La constructie a fost utlizat betonul armat şi cimentul produs la Fabrica de Ciment Portland I.G. Cantacuzino din Brăila, astăzi demolată. La data construirii, era cea mai mare moară din sud-estul Europei fiind alimentată cu energie electrică de motoare proprii, ce permiteau măcinarea unor cantităti impresionante de cereale care, ulterior, erau exportate în Orientul Apropiat şi în nordul Africii.

Silozurile „Anghel Saligny” 1897-1891
COD LMI BR-II-m-B-02061

Anghel Saligny a construit, in premiera mondiala, silozurile din beton armat, de la Braila (1888) la numai doua decenii după ce francezul Joseph Monier (1823-1906) obtinuse, in 1867, primul brevet pentru elemente de constructii (grinzi, placi, stalpi) din beton armat, acest material putin studiat in acele timpuri.

Silozurile, proiectate si executate sub directa indrumare a lui Anghel Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 tone de cereale (aveau 30 m x 120 m la baza si peste 18 m inaltime). Peretii celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizati, tot in premiera mondiala, din piese fabricate la sol, sub forma de placi.

Prefabricarea placilor la sol, colturile de rigidizare si de jonctiune, sudura barelor metalice si mecanizarea la montaj constituie alte premiere, pe plan mondial.  

Întreaga cladire este asezată pe un radier de beton de 1,50 m grosime, suportat de un pilotaj continuu compus din piloti de 12 m înăltime, la o distanță de 0,80 m, numărul total al pilotilor bătuti fiind de 6306. Dozajul  întrebuintat:  3 părti nisip,  3 părti pietris de grosimea unei alune și 3 părti ciment de la uzinele Iosson - Belgia, Misburg - Germania şi Tamchon din Boulogne - Franta.