Patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din:

1.siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, cu excepţia celor distruse ori dispărute, şi siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezări, necropole, structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii

2.bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite

            Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplinesc, în domeniul protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii:

a)urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică, a Regulamentului săpăturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competenţă;

b)avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează să fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;

c)asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;

d)emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, conform prevederilor prezentei ordonanţe;

e)anunţă poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea definită în prezenta ordonanţă, în vederea organizării pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.